Conținutul se produce. Nu se improvizează duminică seara.
Ăsta e motorul care ia cele trei ore de filmare din luna ta și le scoate afară ca materiale gata de postat — video, carusele, statice, texte. Toate în identitatea ta, pentru că citește ce s-a scris în fundație, nu un prompt generic. Tu rămâi pe două etape din cinci: vorbești, și aprobi.
Patru feluri de material, numărate.
Nu „conținut”. Obiecte, cu bucata — ca să știi de la început ce primești și să poți verifica dacă a venit.
Totalul se descompune în patru tipuri. Nu e un plafon și nu e o medie — e numărul pe care îl produce lanțul dintr-o sesiune bine condusă. Dacă o lună iese mai puțin, se vede în raport, nu se rotunjește.
Cinci etape, dintre care două sunt ale tale.
Diferența față de un editor bun nu e viteza de montaj. E că aici cele trei ore intră într-un lanț, nu într-un singur montaj.
Sesiunea
Trei ore pe lună — filmare video și o sesiune foto — conduse cu întrebările care scot ce știi și nu mai spui, fiindcă ție ți se pare evident. Din ele ies unghiurile lunii.
Extragerea
Din înregistrare ies ideile, nu transcrierea. Fiecare devine o piesă cu un unghi al ei, ca să nu iasă de douăzeci de ori aceeași postare reformulată.
Producția
Montaj, grafică, text. Caruselele se randează din stilul tău — paletă, tipografie, ritm, fundal — și fundalul se rotește verificabil, ca să nu iasă optsprezece postări identice la rând.
Aprobarea
Vezi tot înainte să iasă: materialul, textul, ziua. Nimic nu se publică fără bifa ta. Ce respingi se reface, nu se argumentează.
Publicarea
Pe conturile tale, la ora stabilită, cu confirmare că a intrat. Nu deschizi nicio aplicație și nu ții minte niciun calendar.
Un sistem copiază bine. Ce copiază se decide cu oameni.
Astea nu se generează. Se fac o dată, cu tine — și din ele produce Boosted OS luni de zile.
Opt pași, în ordinea asta.
Se pornește de la ce ia omul din piesă, nu de la un format. La fiecare pas scriu ce se întâmplă, ce iese și care e partea ta. Cât durează un pas nu scriu: n-am o durată măsurată pe care s-o pot susține, iar o cifră inventată ar fi exact genul de promisiune pe care o refuz mai jos.
Ce iese — o propoziție care spune ce ia omul de aici. Dacă merge la fel pentru orice afacere din lume, e temă, nu unghi, și se rescrie.
Partea ta — dacă ce se spune s-a întâmplat cu adevărat. Ce n-ai confirmat rămâne gol, marcat; nu îl completez din imaginație.
Ce iese — trei variante și cea aleasă, cu motivul într-un rând. Testul: se citește cu sonorul oprit. Dacă nu merge ca text pe ecran, nu e cârlig; iar dacă are o cifră, cifra e adevărată și se verifică în piesă.
Partea ta — nimic în pasul ăsta. Cârligul îl vezi în piesa gata, la aprobare.
Ce iese — structura piesei, pe secunde sau pe slide-uri, fără niciun rând de text de corp încă.
Partea ta — nimic în pasul ăsta.
Ce iese — textul complet, pe slide sau pe bloc de timp. Testul: citit fără voce și fără imagine, piesa trebuie să se înțeleagă.
Partea ta — cuvintele tale din sesiune sunt materia. Le păstrez, nu le parafrazez.
Ce iese — piesa randată.
Partea ta — stilul, o singură dată, la început. Nu se hotărăște din nou la fiecare piesă.
Ce iese — piesa montată, cu audio. La export verific cu o unealtă unde sunt golurile de pe tăieturi; „la ureche” nu prinde un gol lipsă.
Partea ta — nimic în pasul ăsta.
Ce iese — o linie de cerere.
Partea ta — unde trimiți omul: la o discuție sau la site. Drumul decide cererea, nu invers.
Ce iese — o piesă care trece, sau se întoarce la pasul care a greșit.
Partea ta — aprobarea. Nimic nu se publică fără bifa ta; ce respingi se reface.
Cât se postează și în ce ordine.
Meșteșugul piesei e mai sus. Aici e ritmul: ce fel de piesă pleacă în ce zi, ca săptămâna să nu iasă strâmbă.
Ce nu fac, chiar dacă arată bine.
Vezi dacă ai destul de spus pentru 77 de piese.
Douăzeci de minute. Îți spun pe apel dacă e sau nu momentul — și dacă nu e, care e lucrul de făcut înainte.
Hai să vorbimNu pot să-ți fac costum până nu-ți știu măsura. Discuția e luarea măsurii, nu o prezentare de vânzare.
Sau vezi cât costă Boosted OS și ce mai intră în el.